Dupa cum am spus in post-ul anterior... am revenit cu povestea drumului de intoarcere Munchen - Miercurea Ciuc.
Spuneam ca drumul catre casa l-am facut cu masina. Intr-adevar... l-am facut cu NOUA mea masina. Un VW Golf IV Variant de care sunt foarte mandru. (cine vrea mai multe detalii despre ea... sa spuna :) )
Partea de drum din Austria si Germania a fost destul de lejera. Un fel de "just cruisin' " on the highway, la viteze cuprinse intre 120 km/h si 170 km/h. Asta s-a putut datorita autostrazilor imecabile ale nemtilor si austriecilor. Cand ma gandesc ca nemtii au cateva mii de km de autostrada impecabila si noi avem vreo 300, si aia varza. In fine... deviez. Drumul prin Ungaria a fost ca un fel de drum de tranzitie intre soselele nemtesti si cele romanesti, adica asa si asa, drum insa indiscutabil mai bun decat ale noastre. Apoi a urmat trezirea la realitate ce a survenit imediat dupa vama Bors. Realitate ce cuprinde: gropi, drumuri sapate, aglomeratie, claxoane, imbulzeala, injuraturile de rigoare, condus aiurea etc. etc. Dar asta e Romanica noastra, care btw a sarbatorit vineri 88 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Dar sa revenim. Drumul prin tara a fost destul de greoi; parte datorita gropilor si parte datorita conditiilor meteo nefavorabile ( a se citi ceata nasoala). Intr-un final am ajuns, in jurul orei 20:00 la Toplita (HR). Acolo m-am despartit de tovarasul meu de drum, adica persoana care m-a ajutat sa-mi aduc masinuta. Ramanea doar sa conduc eu 100 km de la Toplita la Miercurea Ciuc. Drum care in conditii normale nu prezenta nici cea mai mica dificultate. Insa conditiile mele nu erau unele normale.
Sa ma explic.
Marti, 28 noiembrie, m-am trezit la ora 07:00 pentru a merge la servici. In ziua respectiva am plecat, in jurul orei 01:00 inspre Bacau (fara a mai fi dormit). Pe tren am atipit cam o ora, in reprize scurte. Ziua de miercuri a fost incarcata. Zbor la Timisoara, asteptat prin aeroport, zbor la Munchen (unde am rezolvat tot, legat de masina). La ora 22:30, (ora Germaniei) am plecat din Munchen. In acea noapte am dormit cam o ora in masina, la un popas. A urmat reluarea calatoriei catre tara, calatorie ce a durat toata ziua de joi.
Acum intelegeti de ce starea in care ma aflam nu era una normala. Stare la care s-a adaugat si ceata de pe traseu, acea ceata sacaitoare care m-a urmarit pe tot parcursul "aventurii" mele.
Mai trebuie precizat ca eu nu am experienta de condus sub oboseala.
Totusi m-am incumetat sa plec. Am baut o cafea STRONG la Toplita si am pornit. Aveam totusi avantajul ca drumul pe care il aveam de facut imi era cunoscut, la care s-a adaugat si faptul ca ora la care calatoream facea ca traficul sa fie destul de putin aglomerat. Am ajuns cu bine la Miercurea Ciuc in jurul orei 22:15. :)
Cam asta a fost drumul de intoarcere.
Poate pentru unii o experienta de genul acesta pare banala. Insa pentru mine nu a fost DELOC banala. A fost o experienta foarte interesanta, pe care as mai repeta-o oricand.
Spuneam ca drumul catre casa l-am facut cu masina. Intr-adevar... l-am facut cu NOUA mea masina. Un VW Golf IV Variant de care sunt foarte mandru. (cine vrea mai multe detalii despre ea... sa spuna :) )
Partea de drum din Austria si Germania a fost destul de lejera. Un fel de "just cruisin' " on the highway, la viteze cuprinse intre 120 km/h si 170 km/h. Asta s-a putut datorita autostrazilor imecabile ale nemtilor si austriecilor. Cand ma gandesc ca nemtii au cateva mii de km de autostrada impecabila si noi avem vreo 300, si aia varza. In fine... deviez. Drumul prin Ungaria a fost ca un fel de drum de tranzitie intre soselele nemtesti si cele romanesti, adica asa si asa, drum insa indiscutabil mai bun decat ale noastre. Apoi a urmat trezirea la realitate ce a survenit imediat dupa vama Bors. Realitate ce cuprinde: gropi, drumuri sapate, aglomeratie, claxoane, imbulzeala, injuraturile de rigoare, condus aiurea etc. etc. Dar asta e Romanica noastra, care btw a sarbatorit vineri 88 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Dar sa revenim. Drumul prin tara a fost destul de greoi; parte datorita gropilor si parte datorita conditiilor meteo nefavorabile ( a se citi ceata nasoala). Intr-un final am ajuns, in jurul orei 20:00 la Toplita (HR). Acolo m-am despartit de tovarasul meu de drum, adica persoana care m-a ajutat sa-mi aduc masinuta. Ramanea doar sa conduc eu 100 km de la Toplita la Miercurea Ciuc. Drum care in conditii normale nu prezenta nici cea mai mica dificultate. Insa conditiile mele nu erau unele normale.
Sa ma explic.
Marti, 28 noiembrie, m-am trezit la ora 07:00 pentru a merge la servici. In ziua respectiva am plecat, in jurul orei 01:00 inspre Bacau (fara a mai fi dormit). Pe tren am atipit cam o ora, in reprize scurte. Ziua de miercuri a fost incarcata. Zbor la Timisoara, asteptat prin aeroport, zbor la Munchen (unde am rezolvat tot, legat de masina). La ora 22:30, (ora Germaniei) am plecat din Munchen. In acea noapte am dormit cam o ora in masina, la un popas. A urmat reluarea calatoriei catre tara, calatorie ce a durat toata ziua de joi.
Acum intelegeti de ce starea in care ma aflam nu era una normala. Stare la care s-a adaugat si ceata de pe traseu, acea ceata sacaitoare care m-a urmarit pe tot parcursul "aventurii" mele.
Mai trebuie precizat ca eu nu am experienta de condus sub oboseala.
Totusi m-am incumetat sa plec. Am baut o cafea STRONG la Toplita si am pornit. Aveam totusi avantajul ca drumul pe care il aveam de facut imi era cunoscut, la care s-a adaugat si faptul ca ora la care calatoream facea ca traficul sa fie destul de putin aglomerat. Am ajuns cu bine la Miercurea Ciuc in jurul orei 22:15. :)
Cam asta a fost drumul de intoarcere.
Poate pentru unii o experienta de genul acesta pare banala. Insa pentru mine nu a fost DELOC banala. A fost o experienta foarte interesanta, pe care as mai repeta-o oricand.
Un comentariu:
no, atunci plecam luna viitoare sa mai luam una :D
Trimiteți un comentariu