... care de fapt au fost doua. Unul de la Bacau la Timisoara si al doilea de la Timisoara la Munchen, ambele in aceeasi zi.
Experienta nu a fost una foarte iesita din comun, pe cum ma asteptam eu. Cred ca emotiile au fost mai mari decat senzatia propriuzisa. Dupa vreo 5 minute in care avionul a rulat pe aeroport, indreptandu-se spre pista de decolare, acesta s-a oprit. Nu stiam de ce, dar am auzit motoarele crescandu-si puterea simtitor si mi-am dat seama. La un moment dat avionul a demarat ( ala da demaraj :P ). A urmat apoi ridicarea de pe sol, care mi-a oferit cativa fluturi in stomac.. vorba cantecului. La trecerea deasupra plafonului format din nori si ceata am avut imaginea ce mai apare in desene animate, la moartea unui personaj si acesta urca in rai. Adica in primul rand soare, cateva fasii discrete de nori, iar dedesubt plapuma de "zapada". Zborul efectiv a fost linistit...intr-o ora eram deja deasupra Timisoarei, unde am mai survolat inca o ora, neputand ateriza din cauza cetii (FMM de ceata). Am aterizat in sfarsit, operatiune la fel de linistita precum decolarea.
Al doilea zbor a fost identic cu primul. Merita mentionata doar o frana brusca pe care avionul a facut-o dupa aterizarea la Munchen. Cauza nu am aflat-o (as spune ca era sa lovim un biet tantar care traversa inofensiv pista dar, data fiind perioada anului, nu cred ca aceste insecte mai zboara :P).
Am fost foarte impresionat insa de dimensiunile aeroportului din Munchen care, cu toate pistele si terminalele cred ca e mai mare decat bietul meu orasel (Miercurea Ciuc, care este).
Intoarcerea acasa am facut-o cu masina.. dar despre asta in urmatorul post...
Experienta nu a fost una foarte iesita din comun, pe cum ma asteptam eu. Cred ca emotiile au fost mai mari decat senzatia propriuzisa. Dupa vreo 5 minute in care avionul a rulat pe aeroport, indreptandu-se spre pista de decolare, acesta s-a oprit. Nu stiam de ce, dar am auzit motoarele crescandu-si puterea simtitor si mi-am dat seama. La un moment dat avionul a demarat ( ala da demaraj :P ). A urmat apoi ridicarea de pe sol, care mi-a oferit cativa fluturi in stomac.. vorba cantecului. La trecerea deasupra plafonului format din nori si ceata am avut imaginea ce mai apare in desene animate, la moartea unui personaj si acesta urca in rai. Adica in primul rand soare, cateva fasii discrete de nori, iar dedesubt plapuma de "zapada". Zborul efectiv a fost linistit...intr-o ora eram deja deasupra Timisoarei, unde am mai survolat inca o ora, neputand ateriza din cauza cetii (FMM de ceata). Am aterizat in sfarsit, operatiune la fel de linistita precum decolarea.
Al doilea zbor a fost identic cu primul. Merita mentionata doar o frana brusca pe care avionul a facut-o dupa aterizarea la Munchen. Cauza nu am aflat-o (as spune ca era sa lovim un biet tantar care traversa inofensiv pista dar, data fiind perioada anului, nu cred ca aceste insecte mai zboara :P).
Am fost foarte impresionat insa de dimensiunile aeroportului din Munchen care, cu toate pistele si terminalele cred ca e mai mare decat bietul meu orasel (Miercurea Ciuc, care este).
Intoarcerea acasa am facut-o cu masina.. dar despre asta in urmatorul post...
Un comentariu:
Zboara puiule...zboara
Trimiteți un comentariu