O campanie interesanta

Hoinarind printre bloguri, am dat de o campanie interesanta initiata de Marius Pahomi. Campania se numeste "PROTECT YOUR PRIVACY" si este pornita impotriva firmelor care fac trafic de date personale (nume, adresa, e-mail etc.) in scopul obtinerii de profit. Mai exact, datele problemei se refera la firma Mailers Serv S.R.L.
Subscriu si eu acestei campanii deoarece nu o data am primit prin posta asa numitele "plicuri castigatoare".
Mai multe detalii puteti afla citind post-ul respectiv, chiar la Marius Pahomi pe blog.

RON again

De data asta ma revolt impotriva oamenilor care inca n-au bagat la cap ca de la 1 ianuarie 2007 leul vechi (ROL) a disparut de pe piata si nu se mai foloseste. Aceste persoane refuza cu incapatanare sa vorbeasca in lei noi (sa spuna preturile, sa dea restul etc). Perioada de acomodare de 18 luni a fost mai mult decat suficienta pentru ca toata lumea sa se obisnuiasca cu noul leu denominalizat. Totusi parerea mea e ca 18 luni au fost prea multe. Nici nu vroiam sa se intample ca in Ucraina, unde perioada denominarii monedei lor nationale, Hryvnia (UAH), a fost de doar o saptamana. Nici asa nu e bine. Dar romanul nostru, cand a vazut ca are timp 18 luni, a zis ca are timp destul sa se obisnuiasca cu leul nou (RON), si a continuat sa vorbeasca in lei vechi, ca era mai usor. Si asa s-a ajuns ca i-a prins 1 ianuarie 2007 cu leul vechi pe buze. E foarte ciudat\enervant\iritant ca toate monedele si bancnotele sa fie in lei noi, dar cand te duci sa cumperi ceva la magazin sa ti se vorbeasca in lei vechi.
"Cat costa produsul acela?"
"96.000 lei" - adica 9 lei si 60 bani
intind o hartie de 10 lei
"nu aveti o mie sa va dau 5.000 rest?"
"nu am"
imi da 40 de bani rest si numara: "97, 98, 99 si 100.000"
Este cat se poate de enervant. Nu stiu daca voi sunteti de aceeasi parere. Acum astept sa vad, poate peste 5 ani o sa se vorbeasca si la noi in RON.

Templates

Am incercat o revenire la vechile template-uri, bazate pe HTML, ale serviciului Blogger (deoarece gasisem cateva dragute pe net). Am renuntat si am revenit la cel initial, bazat pe XML/XHMTL deoarece am avut cateva probleme de vizualizare. Template-ul nu se vedea bine decat in IE. In Firefox se pierdeau detalii. Am renuntat si pentru ca nu am reusit sa convertesc template-ul HTML in XML. Asta e. Eu cred totusi ca mai important in acest blog e continutul si nu template-ul. Asa ca voi ramane la acest template, dat fiind faptul ca merge bine in toate browser-ele.
Daca aveti idee de un template dragut, astept sugestii! :)

2007

Si am ajuns si in anul 2007. An de inceput al Romaniei Europene. An de inceput al perioadei in care o sa curga doar lapte si miere (yeah, right). De acum vor vedea romanii pentru ce s-a strofocat atat de tare conducerea tarii. Vor vedea ca graba strica treaba. Vor vedea ca Romania nu e nici pe departe pregatita sa faca parte din UE. Din punct de vedere al salariilor, dar nu numai; as mai adauga aici: servicii, infrastructura, turism, agricultura etc., etc. Incepand cu acest an, oamenii isi vor da seama ca mult trambitata integrare va incepe cu mult mai mari greutati. Greutati despre care oamenii politicii au "omis" sa vorbeasca clar si concis. Au omis pe buna dreptate pentru ca, daca populatia afla, ma indoiesc ca integrarea ar mai fi fost sustinuta cu atata ardoare de populatie.

Dar asta e. Vom vedea ce va fi de acum incolo.

Sa aveti un an nou fericit, plin de bucurii si impliniri in toate domeniile.

LA MULTI ANI 2007!!

ROL to RON o_O

Aveam ceva maruntis de metal, lei vechi. De 1.000 si de 500 de lei. Am vrut sa-i schimb si eu la o banca, acum pe sfarsit de an. Nu erau multi. Aproximativ 10 ron (100.000 lei vechi). N-am vrut sa merg la un magazin sa-i schimb, ca sa evit injuraturile de rigoare (nu putem sa-i schimbam, sunt vechi, sunt prea multi, ne e lene, n-avem chef etc. etc). Si m-am dus la o banca, am zis eu respectabila, adica BCR. Ajung la ghiseu, dau buna ziua si intreb: "Nu puteti sa imi schimbati si mie banii astia marunti in ron?". Doamna de acolo, draguta de altfel, zice: "Ba da, dar sa stiti ca percepem comision.". Eu: o_O. Cum adica? Doar nu vreau sa schimb din snobism si nici nu vreau sa schimb Pule (sau Puli, cum li s-o zice) in ron (culmea ironiei e ca daca vroiam sa schimb asa, nu plateam nici un comision). Si nici n-am fost eu cel cu ideea denominarii. In fine. Doamna de acolo a fost draguta si m-a sfatuit sa merg la Trezorerie sau la vreun magazin sa schimb. Pana la urma m-am dus la un magazin (de ceea ce am fugit de aia nu am scapat) pentru ca , chiar daca nu erau bani multi si comisionul nu ar fi fost mare, n-am vrut sa il dau BCR-ului. Am avut noroc ca am dat si la magazin tot peste o doamna draguta care mi-a schimbat banii.
Daca asa fac toate bancile, e foarte rau. Stiu din surse sigure ca mai sunt lei vechi destui pe piata. Ori, daca toate bancile fac la fel, si saracii oameni de la tara merg sa schimbe banii dupa 1 ianuarie, raman fara cativa lei buni pe care ii lasa bancilor. Banci care si asa exploateaza la maxim banii oamenilor si castiga destul de pe urma lor.
In fine, m-a surprins negativ acest lucru. Dar asta este. Vorba aia: "E bine si asa rau"!

LA MULTI ANI!

Politicienii canta "Mos Craciun cu plete dalbe"

Printre activitatile legate de pregatirile pentru sarbatori ma mai uit din cand in cand pe la TV (cand mai fac cate o pauza). Azi mi-a a atras atentia cantecul "Mos Craciun cu plete dalbe" vazut pe Realitatea TV. Va veti intreba acum ce mi-a putut atrage atentia la o colinda arhi cunoscuta si arhi difuzata in preajma Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului. Ei, aici vine surpriza. Colinda era cantata nici mai mult nici mai putin decat de un grup de politicieni cunoscuti din Romania.

Sincer vorbind, colinda astfel interpretata mi-a adus o oarecare bucurie in suflet. Poate pentru ca, vazand atatia politicieni, care in viata de zi cu zi se acuza unul pe altul, se cearta etc., cantand si bucurandu-se, mi-am adus aminte ce inseamna de fapt Craciunul: inseamna sa fii alaturi de cei dragi, sa lasi deoparte necazurile si supararile ce s-au adunat in decursul anului, sa daruiesti, sa iubesti si sa te bucuri de aceste momente de sarbatoare.

Poate veti spune ca sunt un pic "old fashioned", dar asta am simtit cand am vazut acel filmulet.

Bineinteles ca bucuria si prietenia aratata de politicieni era, in mare parte, de suprafata. Dar chiar stiind asta, mie mi-a trezit in suflet ce spuneam mai sus.

Fie ca si voi sa aveti un CRACIUN FERICIT alaturi de toti cei dragi, si sa va bucurati cu adevarat de aceasta sarbatoare!

SARBATORI FERICITE!

Filmuletul cu pricina il gasiti aici.

Sunt obosit

Ultimele câteva zile au fost foarte aglomerate la servici. Am fost ca un fel de Hopa Mitică. Când ici ,când colo. Poate că volumul de muncă nu a fost chiar atât de mare, dar faptul că lucrurile pe care le-am avut de făcut au fost foarte diferite unele de altele a însemnat o atenţie sporită şi implicit o solicitare în plus a organismului. Această oboseală combinată cu cea de acasă (unde s-a filmat un alt episod al serialului "Cleaning", intitulat "The Cleaning before Christmas" :P) m-a adus în starea de "rupt".
Acum mă îndrept spre tărâmul viselor pentru o binemeritată odihnă. Ce bine că mâine e sâmbătă!


P.S. După cum bine puteţi observa am început să scriu cu diacritice. Dacă aveţi probleme în afişarea corectă a paginii (indiferent de browser) vă rog să-mi spuneţi.

The Homecoming...

Dupa cum am spus in post-ul anterior... am revenit cu povestea drumului de intoarcere Munchen - Miercurea Ciuc.
Spuneam ca drumul catre casa l-am facut cu masina. Intr-adevar... l-am facut cu NOUA mea masina. Un VW Golf IV Variant de care sunt foarte mandru. (cine vrea mai multe detalii despre ea... sa spuna :) )
Partea de drum din Austria si Germania a fost destul de lejera. Un fel de "just cruisin' " on the highway, la viteze cuprinse intre 120 km/h si 170 km/h. Asta s-a putut datorita autostrazilor imecabile ale nemtilor si austriecilor. Cand ma gandesc ca nemtii au cateva mii de km de autostrada impecabila si noi avem vreo 300, si aia varza. In fine... deviez. Drumul prin Ungaria a fost ca un fel de drum de tranzitie intre soselele nemtesti si cele romanesti, adica asa si asa, drum insa indiscutabil mai bun decat ale noastre. Apoi a urmat trezirea la realitate ce a survenit imediat dupa vama Bors. Realitate ce cuprinde: gropi, drumuri sapate, aglomeratie, claxoane, imbulzeala, injuraturile de rigoare, condus aiurea etc. etc. Dar asta e Romanica noastra, care btw a sarbatorit vineri 88 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Dar sa revenim. Drumul prin tara a fost destul de greoi; parte datorita gropilor si parte datorita conditiilor meteo nefavorabile ( a se citi ceata nasoala). Intr-un final am ajuns, in jurul orei 20:00 la Toplita (HR). Acolo m-am despartit de tovarasul meu de drum, adica persoana care m-a ajutat sa-mi aduc masinuta. Ramanea doar sa conduc eu 100 km de la Toplita la Miercurea Ciuc. Drum care in conditii normale nu prezenta nici cea mai mica dificultate. Insa conditiile mele nu erau unele normale.
Sa ma explic.
Marti, 28 noiembrie, m-am trezit la ora 07:00 pentru a merge la servici. In ziua respectiva am plecat, in jurul orei 01:00 inspre Bacau (fara a mai fi dormit). Pe tren am atipit cam o ora, in reprize scurte. Ziua de miercuri a fost incarcata. Zbor la Timisoara, asteptat prin aeroport, zbor la Munchen (unde am rezolvat tot, legat de masina). La ora 22:30, (ora Germaniei) am plecat din Munchen. In acea noapte am dormit cam o ora in masina, la un popas. A urmat reluarea calatoriei catre tara, calatorie ce a durat toata ziua de joi.
Acum intelegeti de ce starea in care ma aflam nu era una normala. Stare la care s-a adaugat si ceata de pe traseu, acea ceata sacaitoare care m-a urmarit pe tot parcursul "aventurii" mele.
Mai trebuie precizat ca eu nu am experienta de condus sub oboseala.
Totusi m-am incumetat sa plec. Am baut o cafea STRONG la Toplita si am pornit. Aveam totusi avantajul ca drumul pe care il aveam de facut imi era cunoscut, la care s-a adaugat si faptul ca ora la care calatoream facea ca traficul sa fie destul de putin aglomerat. Am ajuns cu bine la Miercurea Ciuc in jurul orei 22:15. :)
Cam asta a fost drumul de intoarcere.
Poate pentru unii o experienta de genul acesta pare banala. Insa pentru mine nu a fost DELOC banala. A fost o experienta foarte interesanta, pe care as mai repeta-o oricand.

Primul meu zbor cu avionul...

... care de fapt au fost doua. Unul de la Bacau la Timisoara si al doilea de la Timisoara la Munchen, ambele in aceeasi zi.
Experienta nu a fost una foarte iesita din comun, pe cum ma asteptam eu. Cred ca emotiile au fost mai mari decat senzatia propriuzisa. Dupa vreo 5 minute in care avionul a rulat pe aeroport, indreptandu-se spre pista de decolare, acesta s-a oprit. Nu stiam de ce, dar am auzit motoarele crescandu-si puterea simtitor si mi-am dat seama. La un moment dat avionul a demarat ( ala da demaraj :P ). A urmat apoi ridicarea de pe sol, care mi-a oferit cativa fluturi in stomac.. vorba cantecului. La trecerea deasupra plafonului format din nori si ceata am avut imaginea ce mai apare in desene animate, la moartea unui personaj si acesta urca in rai. Adica in primul rand soare, cateva fasii discrete de nori, iar dedesubt plapuma de "zapada". Zborul efectiv a fost linistit...intr-o ora eram deja deasupra Timisoarei, unde am mai survolat inca o ora, neputand ateriza din cauza cetii (FMM de ceata). Am aterizat in sfarsit, operatiune la fel de linistita precum decolarea.
Al doilea zbor a fost identic cu primul. Merita mentionata doar o frana brusca pe care avionul a facut-o dupa aterizarea la Munchen. Cauza nu am aflat-o (as spune ca era sa lovim un biet tantar care traversa inofensiv pista dar, data fiind perioada anului, nu cred ca aceste insecte mai zboara :P).
Am fost foarte impresionat insa de dimensiunile aeroportului din Munchen care, cu toate pistele si terminalele cred ca e mai mare decat bietul meu orasel (Miercurea Ciuc, care este).
Intoarcerea acasa am facut-o cu masina.. dar despre asta in urmatorul post...